CHRISTMAS TIME...

VA DORESC SA AVETI PARTE DE TOT CE AVETI SI MAI VRETI,DE TOT CE NU AVETI SI VA DORITI,DE TOT CE VA LIPSESTE SI NU STITI!SARBATORI FERICITE TUTUROR CITITORILOR ACESTUI BLOG!

Sarbatori fericite!

"FIE CA SPIRITUL CRACIUNULUI SA VA MANGAIE SUFLETUL,SA VA ADUCA BUCURII SI PROSPERITATE,FERICIRE SI SANATATE,CADOURI SUB BRAD SI OAMENII DRAGI APROAPE!"

Merry Christmas!

Pentru multi dintre oameni Craciunul inseamna taierea porcului,mancare,bautura.Pentru altii inseamna distractie la maxim,vacanta,relaxare.Dar pentru studentii de la Facultatea de Educatie Fizica si Sport, Craciunul inseamna dans.Ei au sarbatorit sosirea vacantei si a Craciunului printr-un festival de dans,eveniment desfasurat la sala de sport din cadrul Facultatii.Publicul a fost incantat de dansurile minunate ale participantilor,precum si de cantecele interpretate de tinere talente ale judetului Arges.Printre participanti s-a aflat si Dumitru Moldovan,castigatorul locului al II lea la concursul “Dansez pentru tine”.El a dansat alaturi de studenta Beatrice Motoi,o tanara foarte talentata.Evenimentul a fost organizat de doamna Carmen Manole,lector al Facultatii de Educatie Fizica si Sport.
Stilurile de dans nu au fost deloc usoare,insa studentii au fost exceptionali,demonstrand ca daca faci totul cu pasiune si daruire nu are cum sa nu iasa ceva extraordinar.Asteptam sa vedem daca anul viitor studentii ne vor pregati alte surprize in spectacolul de sarbatori,devenit deja traditie.

Sarbatori fericite Jurnalistii va ureaza...

Studentii de la specializarea Jurnalism anul II din cadrul Universitatii de Stat din Pitesti au sarbatorit Craciunul mai devreme intr-un mod foarte placut.
Ieri acestia au incercat sa demonstreze ca magia Craciunului inca exista si ca ei au format o mare familie descoperind impreuna spiritul sarbatorilor.
Au organizat o mica petrecere privata in sala 303 a facultatii in care totul a fost amenajat specific romanesc.De la podoabe de brad pana la vin fiert,portocale si cozonaci.Ei nu au uitat nici de cadouri.Dupa ce urarile au fost facute, atat studentii cat si profesorii lor au ascultat colinde si s-au bucurat impreuna de acest moment special.

"Nu poti fi invidios si fericit in acelasi timp." (Frank Tyger)

"Invidia reprezinta dusmania fata de caracterul superior al unei persoane." Socrate

C'est la vie...la vie jolie

Ascultând melodia "înger şi demon" de la KST mă apucă mii de gânduri şi amintiri oarecum urâte,care mă fac într-un fel să-mi deschid capul şi ochii şi să înţeleg că trăiesc într-o lume rea,într-o lume de rahat, un fel de "azi pe mâine" unde refugiul nu prea ştiu nici dacă există şi m-am săturat de toate scandalurile, de toate discuţiile pe care le aud, pe care le văd oriunde.Văd cum se ceartă copii de 10-11 ani pe o ţigară,o cunostinta care îmi spune că el chiar nu mai are prieteni, că s-a certat cu toţi, ceea ce mi se pare normal,că prieteni adevăraţi găseşti 2-3 la 1000,toţi sunt numai pe interes,toţi caută să răscolească,de fapt, într-un cuvânt m-am săturat!
Mi-e scârbă de toţi şi toate mi-e scârbă şi de mine uneori că trăiesc într-o asemenea lume unde o să ajungem să ne mâncăm unii pe alţii dacă chiar nu cumva am făcut-o deja.O să vină vremea când o să renunţ la toţi şi o să le întorc spatele pentru că m-am săturat să fiu luată-n glumă.Poate nu sunt prima care face asta dar un lucru ştiu şi anume că nu trebuie să stau să suport pe toată lumea,o să-mi zic in gand "nu va mai cunosc"(cu exceptia adevaratilor prieteni care chiar merita sentimente).
M-am saturat de lume care zice:"consideră-mă un bun tovarăş,cel mai bun prieten,poţi chiar să-mi spui orice" şi apoi toarnă tot la restu ba chiar mai şi adaugă în plus,dar eu am o vorbă:"Le dă la toţi Dumnezeu după inimă" şi o să le dea.

Citez: "Vreau un demon lângă mine pentru că vreau să mă razbun,vreau să mă ajute e timpul judecăţii acum/Să fie acolo să aibe grijă să nu cumva să uit ceva,să nu cumva să scape cineva..toată lumea/O să corup fericirea multora şi nu îmi va păsa de durerea altora când v-or striga "aah"/ El este cel ce îmi va da puterea să trec cu vederea,să nu aud nimic decât tăcerea celor pedepsiţi/Înedreptăţiţi se vor crede să ceară îndurare,ajută-mă să-i fac să sufere mai tare/Nedreptate pentru cei nedrepţi la final nu v-or sta drepţi în faţa mea..oameni veninoşi/Voi reprezenta sanatoriul de boli mintale pentru oameni sănătoşi/Se apropie,mă apropii ca un marş funebru,el este un demon alb sau e un înger negru ?
Pentru cine vrea piesa se numeşte KST-înger şi demon !

"Prietenia este faptul esential al vietii"

"Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezenta ta."

"Vorbiti de prietenii vostri evidentiind importanta pe care acestia o au in viata voastra si influenta pe care o exercita asupra formarii personalitatii voastre"

Prietenia...cea mai de pret comoara

Prietenia este o valoare foarte importanta in viata mea,pentru ca nu reusesc sa imi imaginez acest desert imens numit "lume" fara existenta prietenilor.Fiecare dintre noi simte tristetea,bucuria,dorinta,visele si la un moment dat doreste sa le impartaseasca.Vrem sa iubim si sa fim iubiti.Dar exista ceva mai profund si mai trainic, ceva ce nu ne permita sa ne pierdem speranta, ceva ce ne da aripi sa zburam si ne invata sa visam din nou dupa fiecare dezamagire.Acest lucru este prietenia.Pentru fiecare individ prietenia inseamna ceva,fiecare ii da valente diferite.Dar pentru cei care stiu sa aprecieze, prietenia inseamna totul.Prietenia este exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor,ideilor si sentimentelor tale in fata unei fapturi omenesti.Ea da nastere, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de care poate fi capabila o inima,o fiinta omeneasca.De foarte multe ori tindem sa ii numim prieteni pe toti cei cu care avem contacte frecvente,cu care stam cateva minute la taclale pe holurile facultatii sau cu care iesim in club sambata seara.Greseala noastra este ca nu ne dam seama ca de fapt majoritatea dintre acei "prieteni" sunt doar simple cunostinte.Prietenii adevarati sunt altii:cei alaturi de care putem fi noi insine intotdeauna, fara voaluri, fara fictiune, care ne cunosc toate calitatile si defectele si in ciuda acestora nu incearca sa ne schimbe,cei carora le putem incredinta secretele noastre cele mai intime fara teama de a fi judecati si carora le putem acorda increderea pentru ca stim ca nu ne vor trada niciodata.,cei care sunt dispusi sa iti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii celorlalti, care te trateaza cu atentie cand esti absent si cu sinceritate cand esti prezent.O prietenie presupune cel putin doua suflete.Este un legamant profund care trebuie respectat cu orice pret.Dupa parerea mea, lucrul cel mai important intr-o relatie de prietenie este respectul reciproc unit intr-un mod natural cu sinceritatea, intr-o deplina intelegere si complicitate."Grupul" traieste experiente decisive si importante care raman de neuitat in viata fiecarei persoane,dar este fundamental ca in interiorul acestui "grup" toti cei care il formeaza sa gasesca spatiul necesar pentru a se exprima,a confrunta idei si opinii, mentinand propria libertate de alegere.Prietenul adevarat este lipsit de interes material si gandeste pentru tine ca si cum ar gandi pentru el.Cel mai important este sa nu uitam ca avem prieteni si ca suntem prieteni.Prietenii reprezinta o a doua familie in care dragostea este neconditionata,bucuriile se impartasesc,necazurile se injumatatesc si sunt suportate mai usor.Una dintre cele mai mari bucurii ale vietii este prietenia,si una dintre cele mai mari bucurii ale prieteniei este aceea de a avea cui incredinta o taina,un gand,un vis...Poetul Gibran Kahlil Gibran vorbea intr-una dintre poeziile sale foarte frumos despre prietenie:" Prietenul meu, tu si eu vom ramane straini in viata, si unul celuilalt,si fiecare lui insusi, pana in ziua in care tu vei vorbi si eu te voi asculta,luand in considerare ca vocea ta va fi vocea mea :si cand voi sta drept inaintea ta si voi crede ca stau drept inaintea unei oglinzi..."

Sentimente nobile...

   Era o seara racoroasa de noiembrie.Eu ma intorceam de la o scurta plimbare cu prietenele mele.Ramasa singura pe straduta intunecata si aproape pustie care duce spre casa mea,am remarcat ca pe acea straduta mai era o persoana.In fata mea era un biet copil care statea pe un pat improvizat din cartoane si carpe pe care le luase cel mai probabil din tomberon.Lacrimile ii spalau fata obosita si suspinele lui se auzeau pana in capatul stradutei.Am vrut sa ma apropii de el dar am observat ca adormise...ghemuit ca un sarpe probabil din cauza frigului.Cu parere de rau am mers mai departe si am intrat in bloc.In timp ce imi pregateam ceva de mancare am auzit zgomote ce veneau de afara.Am alergat pe balcon sa vad ce se intampla si am ramas blocata ca o statuie.Un grup de baieti veneau spre copilul care dormea afara.Vazandu-l,au inceput sa rada de el,fara sa le pese de suferinta pe care i-o produceau.El plangea absent ca si su, nu i-ar fi vazut pe baietii rautaciosi.Dupa ce s-au plictisit sa rada de el i-au lasat niste cutii goale de suc si niste pungi posibil de biscuiti dar goale.Un alt baiat a venit din spate si i-a varsat niste covrigei pe jos.Nu s-au gandit ca poate copilul nici nu isi mai amintea gustul sucului sau al covrigeilor,sau mai grav.Poate ca nu mai mancase de cateva zile.Toti radeau zgomotos si il numeau cersetor.Foarte mandrii de ceea ce tocmai facusera si-au continuat drumul linistiti.Baietelul a ramas la locul lui,nepasandu-i de ceea ce tocmai se intamplase.Era probabil obisnuit cu astfel de tratamente.Afara era luna plina.Ochii mari si inlacrimati ai copilului se vedeau stralucind ca doua stele.Da!Era un cersetor pentru ca ochii lui mari cerseau mila,cerseau iubire,blandete,bunatate,intelegere.Obosit de atata plans,copilul s-a ridicat si a plecat,tremurand.Am plecat dupa balcon cu lacrimi in ochii.Ma durea suferinta copilului,dar mai rau m-a durut faptul ca rautatea oamenilor nu are limite.Nici egoismul,nici indiferenta.Dumnezeu ne-a invatat sa ne iubim aproapele,sa il ajutam,nu sa ii ingreunam viata,sa radem de suferinta lui si sa ne batem joc de niste suflete nevinovate si singure pe lume.Ore oamenii chiar au uitat ce inseamna bunatatea si onoarea?Chiar nu mai au nici un strop de credinta in Dumnezeu,de iubire pentru ceilalti?De ce trebuie sa se comporte ca niste animale fara suflet?De ce trebuie sa ignore suferinta oamenilor?Cred ca nimeni nu imi va putea raspunde la aceste intrebari.Tot ce pot sa fac este sa nu mai caut raspunsuri,ci sa incerc sa nu fac ceea ce fac ceilalti,pentru ca bunatatea,credinta si iubirea sunt sentimente nobile care tin de respectul fiecaruia fata de propria persoana,iar iubirea nu se obtine...nici nu se invata.Ea se afla deja in esenta ta ca om.Se naste,creste si moare odata cu noi.Depinde de noi sa stim sa o pastram si sa nu uitam ca iubirea fata de persoanele de langa noi este scutul cel mai pretios al unei fiinte umane.Sa nu uitam ca iubirea este viata insasi!

Magicianul----John Fowles

            Personajul principal Nicholas Urfe este un tanar absolvent de Oxford caruia i se ofera o ocazie neasteptata de a pleca intr-o insula in Grecia.

Aceasta insula reprezinta pentru Nicholas o posibilitate de a evada dintr-un prezent derutant, lipsit de perspective; iar pe de alta parte un pretext de a rupe o relatie amoroasa, relatie lipsita de dragoste cu Alison.Cei doi isi promisese sa-si scrie.

Ajuns in Grecia constata ca de fapt locul nu este cel cautat. Atat Grecia cat si Insulele ii apar ca spatii neomenesti (atat oameni cat si locuri).

Liceul va deveni foarte curand pentru profesor spatiul unei inchisorii (spatiu lipsit de evenimente, schimbari al izolarii si singuratatii)

Pe fondul acestor senzatii Nicholas incepe sa exploreze plaja dinspre Bouran unde aflase ca isi are resedinta un om extrem de bogat si foarte misterios, Maurice Conchis, un om despre care nimeni nu putea da informatii, nu vorbise cu nimeni.

Surpriza intervine in momentul in care ajunge pe aceasta plaja in resedinat domnului Conchis. Aici totul parea ca-l asteapta pe masa o antologie de poezii britanice. Masa era pusa pentru doua persoane.

Nicholas reitereaza vizitele la gazda lui primitoare. Domnul Connchis incepe sa i se destainuie. Povestile lui sunt cu caracter auto-biografic: ii povesteste despre viata sentimentala care i-a fost  profund marcata de disparitia logodnicii Lily Montgomery care a murit.

Ciudat este ca dupa cateva zile cand Nicholas plimbandu-se pe plaja intalneste o femeie care corespunde imaginii din fotografie, cu aceeasi imbracaminte. Ramane surprins, isi intreaba gazda cine este; refuza sa creada ca e o fantoma. Conchis ii spune ca este o nepoata pe care o cheama Julie si ca este schizofrenica si ca singura ei ocupatie este sa intre in diferite roluri, inclusiv si cel al lui Lily.

            Spatiul de pe insula, devine un spatiu unor personaje misterioase; la un moment dat o intalneste pe sora geamana a lui Julie, June de care se indragosteste iremediabil, dar fata ii marturiseste ca ea ii apartine lui Conchis si ca toata povestea lor trebuie sa fie ascunsa ca sa nu-i distruga.

Intre timp primeste o scrisoare de la Alison care urma sa soseasca in Atena. Ca sa nu o jigneasca pe Alison, dar si sa-i fie fidel lui, Julie gaseste un pretext spunandu-i ca sufera de o boala venerica.

Pana la urma ii marturiseste lui Alison adevarul si se rupe relatia.

Intors in spatiul de la Bouran isi reia jocul dublu, relatia cu Julie, dar se ascunde de Conchis. Lucrurile i-au o incurcatura grava (Alison moare, iar Julie dispare). Din acest moment exista mai multe piste de lectura: doctorul Conchis a intocmit un scenariu care fusese facut pentru Nicholas. Fata este doar un instrument pe care chiar el il arunca ca momeala cu scopul de a realiza o analiza a unui om.

Experimentul este unul colectiv; toti au decis sa-i insceneze o moarte.

Tot ceea ce se intampla in aceasta ’’lectie’’ care i seda lui Nicholas este facuta cu scopul de a-l face pe erou sa constientizeze ca are in mana propriul destin, dar sa fie atent ca daca forteaza barierele si devine Dumnezeu poate fi distrus.

Ganduri in mii de nuante: Ganduri in mii de nuante: Lumea in care traim

PUSCA SI CUREAUA LATA...CE COPILARIE EXISTA ODATA...
Cand eram mica,fiecare jucarie pe care o aveam era speciala.O ingrijeam,o spalam,o curatam,o adoram.Tin minte ca aveam un joc gen ledo dar era din lemn,pictat in multe culori.Poate ca nu era mare lucru dar pentru mine erau foarte importante.Cand se strica vreo jucarie nu o aruncam.Trageam de ea ca de un om aflat pe patul de spital pe care il mai tine in viata doar aparatele.Cand nu mai putea fi reparata foloseam piesele ei.Un fel de transplant pentru alte jucarii ranite.Despartirea de orice jucarie era extrem de dureroasa pentru ca odata cu ea se mai ducea un strop din copilaria mea.Nu am avut mii de jucarii,dar atatea cate am avut le-am iubit si am avut grija de ele pentru ca jucariile au reprezentat copilaria mea.Acum doua zile ma plimbam prin cartier si deodata aud un zgomot ciudat in strada.Curioasa,intorc capul sa vad ce se intampla.Zeci de masinute micute de fier erau zdrobite.Un grup de copii se amuzau pe seama acestui fapt.Erau masinutele lor.Vroiau sa vada cum sunt strivite de masinile mari,cele adevarate.Nu stiu ce inseamna pierderea unei jucarii.Din pacate pentru ei copilaria este tunata cu telefoane mobile si calculatoare.Nu mai sunt respectate eforturile parintilor si nici ceea ce au primit poate cu greu.Deja vor ca de Mos Craciun sa primeasca ultimul tip de telefon cu touchscreen.Multi copii nu au nici macar o masinuta sa se joace cu ea,in timp ce ei le aruncau.Priveam ramasitele masinutelor imprastiate pe strada si ma durea...ma doare inca faptul ca ei nu mai au copilarie.Oare asa vor fi si copii mei...?

Ganduri in mii de nuante: Lumea in care traim

Unirea Urziceni invinsa de inferiorii

In meciul dintre Victoria Branesti si Unirea Urziceni s-au intamplat lucruri neasteptate.Scorul a fost de 4-1.

Unirea Urziceni a pierdut in fata adversarilor nu tocmai de temut din Buzau.Jucatorii echipei Branesti au dominat atat terenul cat si mingea inca din primele minute ale jocului.Au cucerit treptat poarta adversarilor reusind sa inscrie 4 goluri,dintre care 2 au fost penalty-uri, in timp ce Unirea Urziceni a marcat doar unul.Golurile au fost marcate de Simion,Olariu si Coman.Greseala urzicenilor a fost ca i-au subestimat pe adversari si nu au facut eforturi prea mari pe teren.

Lumea in care traim

 In timp ce apasam indiferenta pe butoanele telecomenzii am avut ghinionul sa vad emisiunea "talentatului" Dan Diaconescu.Mai nou am observat ca pe canalul OTV toate informatiile sunt doar probabile.Nu inteleg cum un om care se vrea a fi carmuitorul tarii si cel mai bun dintre jurnalisti poate crede ca un craniu oarecare este tocmai al raposatei Elodia.Normal ca lumea il aplauda :minunatul Diaconescu a gasit-o pe Elodia! Toti il vad ca pe Dumnezeu.Oare de ce?Pai probabil pentru ca pana acum i-au atras dansurile pe masa ale Magdei Ciumac sau declaratiile pirandelor de la marginea Bucurestiului cum ca spiritul Elodiei cere ajutor.In curand o sa cheme un preot sa sfinteasca locul in care se desfasoara emisiunea caci or sa ajunga sa creada ca biata femeie bantuie platoul de emisiune. Bun sau rau, adevarat sau fals, ce spune Boss-ul de la OTV este sfant.Oamenii au devenit prea naivi,ssau poate asa au fost mereu numai ca inainte nu aveam jurnalisti talentati ca Diaconescu si nu aveau pe cine sa asculte.Poate Andreea Esca si Mircea Badea spun numai prostii in conceptia lor si prefera sa il priveasca pe Diaconescu,si bineinteles pe Oana Zavoranu care crede ca i s-au facut farmece cu gaini moarte.A, si sa nu uitam de Adriana Bahmuteanu care mai nou promoveaza Taraful cu ajutorul fetelor dezbracate.Poi cum sa mai avem locuri de munca in televiziune dupa ce terminam facultatea daca azi se angajeaza personal in functie de marimea decolteului,de lungimea picioarelor,si de disponibilitatea persoanelor la anumite servicii.Cum sa evolueze omenirea daca la televizor vedem doar cine pe cine inseala,cine cu cine se cearta,vocabularul lasa de dorit,toata lumea se dezbraca in fata camerei,si toata lumea iese in evidenta cu orice pret.Caci nu putem contesta ca Nichita sau Savarina sunt vedete.Si chiar niste vedete apreciate.Emisiunile de televiziune au subiecte deplorabile.O singura scena vazuta pe programul OTV mi-a castigat admiratia : momentul in care Tolea l-a bagat pe Diaconescu in cosul de gunoi.Aceasta episod chiar merita audienta maxima.Doar ca a lipsit ceva...Pe ecranul televizorului trebuia sa scrie : "Va multumim ca aruncati gunoiul acolo unde trebuie." Semnat ADP.