Sentimente nobile...

   Era o seara racoroasa de noiembrie.Eu ma intorceam de la o scurta plimbare cu prietenele mele.Ramasa singura pe straduta intunecata si aproape pustie care duce spre casa mea,am remarcat ca pe acea straduta mai era o persoana.In fata mea era un biet copil care statea pe un pat improvizat din cartoane si carpe pe care le luase cel mai probabil din tomberon.Lacrimile ii spalau fata obosita si suspinele lui se auzeau pana in capatul stradutei.Am vrut sa ma apropii de el dar am observat ca adormise...ghemuit ca un sarpe probabil din cauza frigului.Cu parere de rau am mers mai departe si am intrat in bloc.In timp ce imi pregateam ceva de mancare am auzit zgomote ce veneau de afara.Am alergat pe balcon sa vad ce se intampla si am ramas blocata ca o statuie.Un grup de baieti veneau spre copilul care dormea afara.Vazandu-l,au inceput sa rada de el,fara sa le pese de suferinta pe care i-o produceau.El plangea absent ca si su, nu i-ar fi vazut pe baietii rautaciosi.Dupa ce s-au plictisit sa rada de el i-au lasat niste cutii goale de suc si niste pungi posibil de biscuiti dar goale.Un alt baiat a venit din spate si i-a varsat niste covrigei pe jos.Nu s-au gandit ca poate copilul nici nu isi mai amintea gustul sucului sau al covrigeilor,sau mai grav.Poate ca nu mai mancase de cateva zile.Toti radeau zgomotos si il numeau cersetor.Foarte mandrii de ceea ce tocmai facusera si-au continuat drumul linistiti.Baietelul a ramas la locul lui,nepasandu-i de ceea ce tocmai se intamplase.Era probabil obisnuit cu astfel de tratamente.Afara era luna plina.Ochii mari si inlacrimati ai copilului se vedeau stralucind ca doua stele.Da!Era un cersetor pentru ca ochii lui mari cerseau mila,cerseau iubire,blandete,bunatate,intelegere.Obosit de atata plans,copilul s-a ridicat si a plecat,tremurand.Am plecat dupa balcon cu lacrimi in ochii.Ma durea suferinta copilului,dar mai rau m-a durut faptul ca rautatea oamenilor nu are limite.Nici egoismul,nici indiferenta.Dumnezeu ne-a invatat sa ne iubim aproapele,sa il ajutam,nu sa ii ingreunam viata,sa radem de suferinta lui si sa ne batem joc de niste suflete nevinovate si singure pe lume.Ore oamenii chiar au uitat ce inseamna bunatatea si onoarea?Chiar nu mai au nici un strop de credinta in Dumnezeu,de iubire pentru ceilalti?De ce trebuie sa se comporte ca niste animale fara suflet?De ce trebuie sa ignore suferinta oamenilor?Cred ca nimeni nu imi va putea raspunde la aceste intrebari.Tot ce pot sa fac este sa nu mai caut raspunsuri,ci sa incerc sa nu fac ceea ce fac ceilalti,pentru ca bunatatea,credinta si iubirea sunt sentimente nobile care tin de respectul fiecaruia fata de propria persoana,iar iubirea nu se obtine...nici nu se invata.Ea se afla deja in esenta ta ca om.Se naste,creste si moare odata cu noi.Depinde de noi sa stim sa o pastram si sa nu uitam ca iubirea fata de persoanele de langa noi este scutul cel mai pretios al unei fiinte umane.Sa nu uitam ca iubirea este viata insasi!

Magicianul----John Fowles

            Personajul principal Nicholas Urfe este un tanar absolvent de Oxford caruia i se ofera o ocazie neasteptata de a pleca intr-o insula in Grecia.

Aceasta insula reprezinta pentru Nicholas o posibilitate de a evada dintr-un prezent derutant, lipsit de perspective; iar pe de alta parte un pretext de a rupe o relatie amoroasa, relatie lipsita de dragoste cu Alison.Cei doi isi promisese sa-si scrie.

Ajuns in Grecia constata ca de fapt locul nu este cel cautat. Atat Grecia cat si Insulele ii apar ca spatii neomenesti (atat oameni cat si locuri).

Liceul va deveni foarte curand pentru profesor spatiul unei inchisorii (spatiu lipsit de evenimente, schimbari al izolarii si singuratatii)

Pe fondul acestor senzatii Nicholas incepe sa exploreze plaja dinspre Bouran unde aflase ca isi are resedinta un om extrem de bogat si foarte misterios, Maurice Conchis, un om despre care nimeni nu putea da informatii, nu vorbise cu nimeni.

Surpriza intervine in momentul in care ajunge pe aceasta plaja in resedinat domnului Conchis. Aici totul parea ca-l asteapta pe masa o antologie de poezii britanice. Masa era pusa pentru doua persoane.

Nicholas reitereaza vizitele la gazda lui primitoare. Domnul Connchis incepe sa i se destainuie. Povestile lui sunt cu caracter auto-biografic: ii povesteste despre viata sentimentala care i-a fost  profund marcata de disparitia logodnicii Lily Montgomery care a murit.

Ciudat este ca dupa cateva zile cand Nicholas plimbandu-se pe plaja intalneste o femeie care corespunde imaginii din fotografie, cu aceeasi imbracaminte. Ramane surprins, isi intreaba gazda cine este; refuza sa creada ca e o fantoma. Conchis ii spune ca este o nepoata pe care o cheama Julie si ca este schizofrenica si ca singura ei ocupatie este sa intre in diferite roluri, inclusiv si cel al lui Lily.

            Spatiul de pe insula, devine un spatiu unor personaje misterioase; la un moment dat o intalneste pe sora geamana a lui Julie, June de care se indragosteste iremediabil, dar fata ii marturiseste ca ea ii apartine lui Conchis si ca toata povestea lor trebuie sa fie ascunsa ca sa nu-i distruga.

Intre timp primeste o scrisoare de la Alison care urma sa soseasca in Atena. Ca sa nu o jigneasca pe Alison, dar si sa-i fie fidel lui, Julie gaseste un pretext spunandu-i ca sufera de o boala venerica.

Pana la urma ii marturiseste lui Alison adevarul si se rupe relatia.

Intors in spatiul de la Bouran isi reia jocul dublu, relatia cu Julie, dar se ascunde de Conchis. Lucrurile i-au o incurcatura grava (Alison moare, iar Julie dispare). Din acest moment exista mai multe piste de lectura: doctorul Conchis a intocmit un scenariu care fusese facut pentru Nicholas. Fata este doar un instrument pe care chiar el il arunca ca momeala cu scopul de a realiza o analiza a unui om.

Experimentul este unul colectiv; toti au decis sa-i insceneze o moarte.

Tot ceea ce se intampla in aceasta ’’lectie’’ care i seda lui Nicholas este facuta cu scopul de a-l face pe erou sa constientizeze ca are in mana propriul destin, dar sa fie atent ca daca forteaza barierele si devine Dumnezeu poate fi distrus.

Ganduri in mii de nuante: Ganduri in mii de nuante: Lumea in care traim

PUSCA SI CUREAUA LATA...CE COPILARIE EXISTA ODATA...
Cand eram mica,fiecare jucarie pe care o aveam era speciala.O ingrijeam,o spalam,o curatam,o adoram.Tin minte ca aveam un joc gen ledo dar era din lemn,pictat in multe culori.Poate ca nu era mare lucru dar pentru mine erau foarte importante.Cand se strica vreo jucarie nu o aruncam.Trageam de ea ca de un om aflat pe patul de spital pe care il mai tine in viata doar aparatele.Cand nu mai putea fi reparata foloseam piesele ei.Un fel de transplant pentru alte jucarii ranite.Despartirea de orice jucarie era extrem de dureroasa pentru ca odata cu ea se mai ducea un strop din copilaria mea.Nu am avut mii de jucarii,dar atatea cate am avut le-am iubit si am avut grija de ele pentru ca jucariile au reprezentat copilaria mea.Acum doua zile ma plimbam prin cartier si deodata aud un zgomot ciudat in strada.Curioasa,intorc capul sa vad ce se intampla.Zeci de masinute micute de fier erau zdrobite.Un grup de copii se amuzau pe seama acestui fapt.Erau masinutele lor.Vroiau sa vada cum sunt strivite de masinile mari,cele adevarate.Nu stiu ce inseamna pierderea unei jucarii.Din pacate pentru ei copilaria este tunata cu telefoane mobile si calculatoare.Nu mai sunt respectate eforturile parintilor si nici ceea ce au primit poate cu greu.Deja vor ca de Mos Craciun sa primeasca ultimul tip de telefon cu touchscreen.Multi copii nu au nici macar o masinuta sa se joace cu ea,in timp ce ei le aruncau.Priveam ramasitele masinutelor imprastiate pe strada si ma durea...ma doare inca faptul ca ei nu mai au copilarie.Oare asa vor fi si copii mei...?

Ganduri in mii de nuante: Lumea in care traim

Unirea Urziceni invinsa de inferiorii

In meciul dintre Victoria Branesti si Unirea Urziceni s-au intamplat lucruri neasteptate.Scorul a fost de 4-1.

Unirea Urziceni a pierdut in fata adversarilor nu tocmai de temut din Buzau.Jucatorii echipei Branesti au dominat atat terenul cat si mingea inca din primele minute ale jocului.Au cucerit treptat poarta adversarilor reusind sa inscrie 4 goluri,dintre care 2 au fost penalty-uri, in timp ce Unirea Urziceni a marcat doar unul.Golurile au fost marcate de Simion,Olariu si Coman.Greseala urzicenilor a fost ca i-au subestimat pe adversari si nu au facut eforturi prea mari pe teren.