Crede in tine!

Ajunsa acasa dupa o zi aglomerata imi voi indreptata furia oarba catre umilul televizor care este prezent in domiciliul fiecaruia. Aceast etern subiect mi-a furnizat inca o idee si m-a umplut de un amestec de frica si confuzie.Mai concret, noua reclama la frigiderele (si nu numai) Arctic. Asadar, cat de rau ai ajuns sa ai nevoie ca frigiderul sau cuptorul sa iti spuna, sa crezi in tine??? Eu cred ca destul de jos. Nu este de ajuns ca deja te imbina Renault sa fii “ propiul tau sofer “( inca nu mi-am luat permisul dar parca ai de ales cand ai un Renault) sau ca “prietenii stiu de ce” cand tu habar nu ai si te chinui de 4 ani sa afli (sau de cand este reclama aceea nesuferita). Nu domnule, acum psihologul tau este prajitorul de paine...”stie el de ce”.Nu vad cum, in ce fel si prin ce miracol acest slogan reuseste sa vanda aparatura electro-casnica si oricum daca cineva s-ar obosi sa imi explice as refuza sa inteleg (aviz celor de la comment :) ). Poate se gandesc sa lanseze un trend. Ma gandesc la seria Bebeko. “NU POTI sa ai un copil pana nu ai gama Bebeko”. E clar! Pana si eu inteleg asta. Daca vrei sa crezi in tine cumpara un Arctic. Usor, usor va reusi sa isi intaresca pozitia ca brand-ul cel mai ales in randul maniacilor depresivi probabil.Chiar cand ma gandeam ca am terminat dezbaterea acestei fascinante revelatii si am stabilit targetul din noua promotie Arctic, site-ul lor ma aduce inapoi precum un cosmar recurent. Arctic “Te place cand zambesti” !?!?! Si daca nu zambesc, ma fugareste prin casa? Am sa ajung sa zambesc nervos ori de cate ori ma apropii de bucatarie precum o hiena? Sau poate vine sa intaresca ideea de “Crede in tine...fii fericit...viata e frumoasa....lasa lama jos din mana …nu iti mai atinge venele cu ea...cumpara Arctic!”Cine "coace" aceste sloganuri??? Si mai interesant, cine accepta si plateste aceste sloganuri???“Cheia e la tine” (reclama la bere), “Pisicile simt diferenta” (reclama la o mancare de pisici), “Activ la interior - se vede la exterior” (reclama la un iaurt), “Dare for more” (reclama la un suc), ..”.Iesi in MCavatanj” (reclama la un fast food), “Just do it” (reclama la incaltari sport) , ...”Daca am trai si noi la fel de intens precum musculita aceasta” (reclama la un operator de telefonie mobila)....happy shopping!In incheiere va las sa cugetati si sa va minunati iar eu ma duc sa pap o banana si sa ii povestesc cuptorului copilaria mea.

Unde au disparut...?

Statutul de student nu mai e ce era pe vremuri (bineînţeles că sunt ipocrita pentru că nu am de unde ştii cum era pe vremuri, dar vorbesc şi eu din auzite). De ce spun asta? Deoarece mă uit la multi studenti şi nu pot accepta că sunt pe aceeaşi treaptă cu ei. Cei mai mulţi sunt inculţi, iar unii dintre ei au devenit atleţi ai prostiei. Nu mai suport să le văd feţele nedumerite de bovine aterizate în centrul oraşului. Nu le mai suport muzica proastă şi replicile de rahat. Îmi este dor de o discuţie inteligentă pe subiecte variate, îmi este dor de o discuţie despre muzica veche sau fotbal purtată la un pahar de vin (roşu, se ştie). Nu le mai suport feţele nedumerite la auzul oricărei glume care nu conţine cuvinte obscene, de parcă tocmai aş fi încercat explicarea fenomenului de rezonanţă magnetică.Unii sunt pur şi simplu proşti (în sensul de coeficient de inteligenţă scăzut) - pe aceştia îi vezi dintr-o mie pentru că au tot timpul fie o expresie perplexă, fie o căutătură încruntată. Alţii sunt doar inculţi - oricât le-ai cere părerea despre un film (spre exemplu), tot despre ultima comedie dobitoacă îţi vorbesc sau despre ultimul hit al lui Guţă. Evident că sunt câţiva care promit, dar lor le lipseşte stilul şi îi simţi că, deşi au intelectul necesar sunt, pur şi simplu, neciopliţi. Oricât ar încerca, nu pot aprecia un vin bun, ci numai un pahar de tărie. Nu pot avea o prietenă, trebuie sa ajunga cu ea in dormitor. Categoria cea mai puţin comună este reprezentată de cei fără pic de personalitate: au inteligenţa, au ceva bun-simţ, dar nu posedă pic de originalitate, aşa că devin în scurt timp copii la indigo ai celor din jur (după norocul fiecăruia - manelist sau rocker, împărat sau proletar - în funcţie de cei pe care îi au aproape).Că tot ziceam mai sus de fete, unde au disparut fetele astea care stiau sa se comporte cu un baiat?.Mă refer, bineînţeles la subtilităţile romantismului şi ale seducţiei. Mă refer la un zâmbet fugar, la o discuţie despre vremea de afară care să le dea speranţe. Baietii trebuie sa citeasca lucruri în postura corpului şi în culorile asortate ale îmbrăcăminţii unei femei, în parfumul şi în eleganţa mersului(bineinteles fara tigare in mana). Da, idioatelor, felul în care mergi pe stradă contează. Da, idioato, un barbat nu vrea să-ţi văda sânii şi fundul alături de tot bulevardul, ci vrea să mergi doar alături de el pe stradă şi să il laşi să ghiceasca lucrurile de sub straie. Baietii vor ca o atingere pe mână să însemne ceva. Şi nu doar pentru că isi inchipuie ei că înseamnă ceva. Când ii spui că îţi place o melodie, trebuie să citeasca ceva din sufletul tău în versurile şi în ritmul acela! Femeie nu te nasti,ci devii! So!...unde au disparut bunele maniere si feminitatea?