Time for fun :))

1.    Doi studenti stateau de vorba:
-Auzi ma (intreba unul), da ce e ala sah?
-Ba (ii raspunde celalalt) sahul e pisesle alea care le bagam noi in punga cand jucam table.

2.    I: Cum se desparte in silabe SESIUNE?
R: RES-TAN-TE

3.    In sesiune Dumnezeu il trimite pe Sf. Petru sa vada ce fac studentii de la diferite facultati..se intoarce Sf. Petru si da raportul:
- studentii de la medicina invata pe rupte, studentii de la ase invata pe rupte, studentii de la politehnica dau petreceri, beau si se distreaza..
Dupa o vreme, Dumnezeu iar il trimite pe Sf. Petru pt aceeasi chestie..vine Sf. Petru si ii zice:
- studentii de la medicina nu stiu altceva decat sa invete.. aia de la ase la fel, aia de la politehnica petrec de zori..
In sesiune iar il trimite Dumnezeu pe Petru sa verifice..
- studentii de la medicina stau treji nopti intregi ca sa invete, aia de la ase la fel, aia de la politehnica se roaga de zor
Dumnezeu: -BUN! p-astia ii trecem!

Despre dragoste...

Erai sigur pe tine, erai genul de baiat care stia intotdeauna ce sa spuna si cand sa spuna, aveai sute de prieteni care te faceau sa nu te simti niciodata singur, aveai o prietena care te iubea si pe care in adancul sufeletului si tu o adorai...puteai sa te numesti popular sau implinit, puteai sa te numesti fericit din punctul de vedere al tuturor doar din al tau mai putin.Mereu nemultumit, erai atras de tot ce nu aveai, vedeai ce stralucitoare sunt lucrurile altora si ti le doreai chiar daca erau seci, frumoasa lor poleiala te atragea.Nu mai simteai iubirea pentru ca o aveai, era deja in tine…asa cum un om puternic nu ar mai vrea sa fie tare, un om sanatos nu ar mai ravni sa fie sanatos sau un om frumos nu si-ar mai dori frumusete asa si tu imbatat de dragoste te-ai crezut stapan pe ea si nu ti-ai mai dorit-o...pentru ca nimeni niciodata nu sufera pentru lipsa lucrurilor pe care le are. Faceai tot ce iti dicta instinctul, doar pentru ca puteai, si ce dulce sentiment era...te gandeai atunci cand umileai inteligent un baiat sau cand flirtai cu iubita unui prieten ca e sentimetul suprem...sa simti ca poti face orice vrei.Erai ca un suveran pe tron, cel putin asa te imaginai, aveai tot ce iti doreai, pentru ca in mod nedrept ai fost binecuvantat cu parinti intelegatori, iar peste toate mai aveai si frumusetea omului tanar, pareai intr-adevar pur dar in adancul tau ascundeai putreziciune.Dar clipele acelea sunt trecute, acum esti cu capul plecat si cu mainile sprijinite pe oglinda din baie, esti stors de lacrimi si ai ochii rosii de durere si de plans, o imagine jalnica, atat de departata de idealul masculin pe care ti-l doreai...nu mai esti omul de ieri sau de acum o saptamana, esti decazut, rupt si blestemat de propriile tale fapte, te intrebi cum ai putut sa fi atat de orb si de nesabuit...te prabusesti in genunchi si incepi sa plangi iara, nu ai mai facut-o de cand te-ai julit la genunchi intr-a doua...dar acum esti singur cu tine si iti permiti sa fi din nou copil.Cand straluceai si te credeai un zeu, nu iti refuzai nimic, nicio placere...nu iti pasa de nimeni si de nimic, atunci cand glumeai rautacios nu vedeai tristetea din ochii prietenilor, atunci cand inselai cu nonsalanta nu te gandeai la durerea din sufletul iubitei, atunci cand iti laudai bogatia nu simteai invidia de pe chipul lor. Credeai ca tot ce ai va fi al tau pentru totdeauna de asta nu aratai deloc dragoste sau respect, erai ca un mosier care credea ca tot i se cuvine, uitand de pamanturile sale lasand totul in voia sortii.Totul a fost asa pentru tine pana intr-o noapte ploioasa de februarie, cand te simteai bine la barul de la spalatorie inconjurat de “fete” si prieteni, prin fum si printre sticle de bere erai in mediul tau. Erai centrul atentiei ca de fiecare data, simtindu-te bine cu prietenii tai si uitand de iubita care te astepta singura acasa, de momentele cand i-ai jurat iubire vesnica privind in ochii ei, cand erai inca la inceputul relatiei si erai in stare sa faci orice sa o farmeci si sa o stii numai a ta, toate aceste ganduri erau departe de tine, pierdute printre stropii de alcool.Acum era in bratele tale altcineva, nu ii stiai nici bine numele dar o doreai pentru ca nu era inca a ta...simplu, capabil de rationamente fine si cateodata de momente geniale, acum te invaleai in nepasare. Acum zambesti cu amar, dar atunci te considerai la fel de neinfricat ca un erou grec, plecai in lupta fara scut nu iti imagineai ca vreo sageata te poate atinge.Raceala zilelor de ianuarie ai inceput sa o simti in suflet, cand te-ai intalnit cu cea mai buna prietena a iubitei tale, nu credeai ca ai s-o vezi in "cercul tau" cum nici ea nu credea ca o sa te vada imbratisand atat de tandru pe altcineva.Din acest moment fatal fierea a inceput sa curga, in cateva zile erai despartit de iubita ta si purtai vina distrugerii unei relatii superbe, nu mai erati cuplul care intorcea priviri si nu va mai statea "atat de bine impreuna", ai incetat sa vorbesti la plural. Te gandeai in momentele acelea ca ai sa treci peste, in rautatea ta ti-ai zis ca macar tu erai cel care a ranit si nu invers...te consolai ca ai fost atat de bun incat ea nu a cautat altceva si ea era asa plictisitoare incat te-a impins spre altcineva.Ca un betiv trezit in zorii zilei, ai inceput sa simtit cum visul in care ai trait se destrama, luand cu el fericirea ta si lasand in schimb gustul amar al vinovatiei, ai vazut ca zilele fara ea nu au aceeasi aroma, ca nici o mangaiere nu o poate egala pe a ei...ca nici o soapta nu iti incalzea sufletul ca "te iubesc"-ul ei, oricat ai fi fost de arogant si egoist simteai ca ai pierdut ceva de pret.Orb ai fost cand nu ai realizat iubirea ce i-o purtai, era asa de puternica in sufletul tau incat fara sa stii pe ea ti-ai cladit viitorul.Noptile erau pline de scenariile tale, te gandeai ce face, unde este, cu cine...stiai ce ai fi facut tu in locul ei si te speriai ,stiai ca in atata timp petrecut impreuna i-ai transmis din teribila ta dorinta de razbunare iar asta nu iti dadea pace.Apoi prietenii au fost bucurosi sa iti spuna ca ea a gasit pe altcineva, ti-au zis-o direct, cu o inocenta fatarnica ca si cum ar fi fost uimiti ca nu stii deja.Da chiar aseara ai aflat ,de atunci nu ai putut sa dormi sau sa functionezi, nu il stiai pe el si asta te consola caci il numeai maimutoi,dar in sinea ta iti era teama ca este mai presus ca tine ceea ce s-a si intamplat,acum se transformase in tot ce nu ai fost tu pentru ea , incepi sa-i vezi calitatile si iti dai seama ca o poate face sa te uite, incepi sa nu te mai consideri cel mai bun, usor usor cobori de pe tron.Esti inlemnit, gandul iti fuge aiurea si imaginatia care te-a ajutat intotdeauna acum e cel mai mare dusman al tau...de fapt tu esti, incepi sa te prabusesti din interior, incepi sa vezi numai raul din jurul tau.Mintea ta este inundata de imagini, iti pui mainile la tample si te rogi ca aceasta avalansa sa se opreasca, vezi fara sa vrei cum cei doi se tin de mana in centru, cum ea rade, cum e vesela...cand era cu tine radea la fel, chiar si cand tu erai nepasator ea iti arata ca te iubeste.Era fericita numai cand te vedea, acum va fi fericita cand il va vedea pe el. Incerci sa tragi aer in piept si sa te calmezi, dar mintea te pedepseste, oricat ai incerca sa te gandesti la altceva nu te poti concetra si iti apare ea in minte, orice ai gandii este legat printr-un fir invizibil de ea...de cum arata, de cum zambea, de ce gandea si cum vorbea.Incepi sa plangi, nu ai mai facut-o de mult, aproape uitase-si cum e, o vezi cu ochii mintii, e atat de frumoasa, la fel de frumoasa ca atunci cand statea in pragul dormitorului cu un zambet strengaresc pe chip, dar acum nu mai era dormitorul tau si incepi fara sa vrei sa te gandeshti la ceea ce nu puteai pana atunci concepe.O vezi in bratele lui , o vezi cum il strange la piept , cum zambeste...tot ce ai vazut-o simtind impreuna cu tine acum simtea cu el. Cazi in genunchi si simti cum inima ta este o simpla rana in piept, cum nimic in jurul tau nu mai are rost si iti blestemi momentul de ratacire, te intrebi de ce lumea mai exista cand tu in suflet ai atata durere. Cum de puterea ce tine separate frumosul si uratul, binele si raul, iadul si raiul nu se prabuseste odata cu tine...te intrebi de ce zambesc oamenii si de ce mai cade ploaia, cu ce sens se mai intampla toate acestea.Te ridici cu greu si incepi sa nasti ura, vrei sa ia totul in jur foc si sa se cutremure pamantul...atata ura ai in suflet incat te intrebi daca vei mai putea vreodata sa simti altceva, urasti fericirea si pe toti oamenii fericiti. Te gandesti numai la ea si la el, cum cea careia ii ziceai "zana" ar putea fi fericita fara tine, cum ochii aceea mari si verzi ar putea sa priveasca pe altul asa cum te privea pe tine, nu vrei sa crezi ca fata care pana acum un timp era de drept numai a ta acum este fericita fara tine.Au trecut doi ani de cand nu mai e a ta, ploaia a facut loc zapezii dar mizeria din sufletul tau nu a facut loc decat altei mizerii...privesti pe geam si vezi cum zapada fuge de vant si involutar nu recunosti palida imagine din coltul geamului, aceea slaba si mortuara masca e chipul tau.Pleci capul si iti dai seama ca toata puterea ta era din iubirea ei...

Ori suntem prieteni ori nu mai suntem???

Ce sunt prietenii...?

Pentru mine un prieten adevărat e cel la care ştiu că pot apela oricând, la orice oră din zi sau din noapte. Un om pe care mă pot baza. Un om care ar sta să asculte tot ce am să-i spun, fără să se plictisească. Un om care să mă accepte aşa cum sunt, cu bune sau cu rele. Un om care să nu profite de mine. Un om care să-mi spună verde-n faţă ce are de spu

s, un om căruia şi eu să-i pot spune adevărul, fără supărare şi ranchiună. Un om care, idiferent de categoria sa socială şi de mărimea portofelului, să nu mă facă să mă simt inferioară sau superioară. Un om cu capul pe umeri, inteligent şi cu bun simţ… Un om asemănător mie, la suflet…

So, câţi oameni sunt lângă noi? Câţi ne sunt prieteni? Câţi sunt amici şi câţi sunt doar simple cunoştiinţe? Câţi dintre ei ne consideră prieteni? Relaţia asta de prietenie poate fi univalentă? Ce este acela un prieten adevărat?

Întrebări peste întrebări… Întrebări la care fiecare din noi are un răspuns diferit pentru că simţim diferit, trăim diferit…

Am avut mulţi prieteni de-a lungul vieţii… Şi fete şi băieţi. Trebuie să recunosc că fetele au fost întotdeauna cele mai rele… În faţă îmi zâmbeau şi erau lapte şi miere, iar pe la spate îşi ascuţeau cuţitele şi incercau sa imi fure prietenii. Normal, pe măsură ce am crescut, mi-am ales prietenii cu mai multă grijă, zic eu… Câţi am păstrat dintre toţi, până acum? Unul singur… Culmea, un băiat… Vorbesc rar cu el, uneori mă întreb ce face, dar nu-l sun… Dar, cu toate astea, îl simt aproape de mine şi ştiu că, dacă voi avea vreodată nevoie de ceva, el va fi acolo, gata să mă ajute, gata să mă sprijine…

Am mai cunoscut oameni… La facultate, în baruri, , la concerte… Pe unii i-am plăcut din prima, la fel cum pe alţii i-am antipatizat… Cu unii am ieşit, am fost la concerte, la restaurant, în baruri, în parc… Dar câţi îmi sunt prieteni? Eu îi consider pe toţi prieteni, pentru că nici unul nu m-a lăsat baltă la nevoie… Îi accept aşa cum sunt, cu defectele şi problemele lor… Le duc dorul atunci când sunt departe şi aştept fremătând reîntâlnirea… Cu unii vorbesc zilnic, cu alţii mai rar… Într-unii simt câteodată o falsitate… În alţii simt o superioritate care nu e dată neapărat de inteligenţă… În alţii simt o invidie care n-aş putea spune de unde vine… Inainte treceam uşor peste accesele astea de personalitate, dar nu fără să mă supăr, în sinea mea, că nu am găsit nişte prieteni mai sinceri…intre timp totul s-a schimbat...ii am langa mine doar pe cei care merita cu adevarat.

Şi-acum revin… Cine sunt prietenii, de fapt? Pentru mine sunt oamenii alături de care îţi place să-ţi petreci timpul… Sunt cei cu care poţi vorbi… Sunt cei în care poţi avea încredere… Sunt cei cu care te simţi bine… Sunt cei lângă care te simţi în elementul tău… Sunt cei care îţi seamănă cel mai mult… Sunt cei pentru care te gândeşti cu săptămâni înainte ce să le faci cadou de ziua lor… Sunt cei pe care îi suni de Revelion şi nu le dai SMS-uri… Sunt cei pe care-i suni atunci când te simţi singur… Sunt cei care, cu puţin noroc, nu te vor dezamăgi niciodată şi vor fi mereu alături de tine…

Studentie studentie...

Studentie, studentie…
Cu nopti albe de betie;
Cand petrecerea e-n toi,
Sesiunea-i peste voi.

Ce te faci tu dimineata?
Cu o foaie alba-n fata?

Iata mintea de student,
Ce nu prea a fost atent,
La religie candva,
Pe cand scolar se numea:

“Doamne! Doamne!
Te rog azi cu pietate,
Iarta-ma Tu de pacate…
Am gresit, n-am invatat,
Am fost tare-aglomerat.
Promit Tie, negresit,
Doamne! Data viitoare,
Jur c-am sa fiu pregatit,
Pentru orice intrebare.”

Sa nu-l credeti mincinos,
Caci nu este nici n-a fost.
El vorbeste necajit
Si regreta c-a gresit…

Dar precum orice minune
Nu tine decat trei zile,
Dorul lui si pietatea
Intr-o clipa dar s-au stins,
Cand pe foaie, langa nume
A stat scris cu rosu- ADMIS…

Time for fun :))

1.Trei studenti la medicina se intreceau in minunile pe care le`au facut pe masa de operatie.
primul spune:
- bai..mama mea a ramas fara un ochi...si i`am montat un ochi de sticla. acum vede mai bine ca inainte..va spun!

al 2`lea...
-asta nu`i nimic. soacra mea a fost calcata de tren si a ramas fara picior. i`am montat un picior din lemn...acum fuge la 60 de ani prin curte de neoprit.

la 3`lea...
-ehe...voi sunteti slabi...
bunica mea la batranete si`a pierdut memoria. asa ca i`am atasat la spate o cutiuta unde i`am mai pus un creier. acum face logaritmi si ecuatii de gredul 3.

-du`te mai ..cine a mai vazut asa ceva?? intreaba primul student..

-mata cu ochiul de sticla!!

Imnul studentilor

Facultatea-singura speranta

   Nu ai ocazia să vezi prea des cum arata iadul pe pamant însa o versiune a acestuia o gasești la Centrele de Plasament.
În aceste locuri parca uitate de lume sunt vieți omenești,suflete nevinovate,nedorite de familiile lor.În aceasta ‘casa’, zilele nu trec precum gandul ca în basme, ci sunt stanci neclintite.Timpul și locurile exterioare sunt mirifice,asemeni unui basm,pentru sarmani copii ce încearca să își creeze o “viata” într-o închisoare.
   Copii care traiesc în centrele de plasament nu au prea multe șanse în viața.Cu toate acestea,sunt persoane care au ambiție.Acesta este și cazul lui Narcis Lazar,care a luptat cu orice prejudecăți și idei preconcepute despre copii orfani și în prezent este student la Universitatea din Pitești,cu specializarea –Asistență Socială-.
   Drama lui a început odata cu primele clipe din viață,când cea care l-a nascut l-a condamnat la suferință,abandonand-ul în spital,unde și-a petrecut primii ani din mila cadrelor medicale.De la varsta de 2 ani a fost mutat la un centru de plasament din Pitești unde a ramas pana la 6 ani,deoarce a fost mutat la alt Centru de Plasament,la Rucăr,de care aparține și în prezent.
De 23 de ani trăiește într-o lume care nu îi aparține.Viața în orfelinat a fost și este foarte dura,copii fiind nevoiți să se ajute între ei.

“Viața copiilor orfani este foarte dura”


   “Nu este deloc usoara viața copiilor orfani,sunt marginalizați,jigniți,discriminați,iar partea proasta este că nu numai oamenii care nu ne cunosc fac asta,ci și educatorii și supraveghetorii noștrii.Am 23 de ani și până acum am trecut prin 2 case de copii.Degeaba nimeni nu mă iubește,nimeni nu mă vrea.M-am săturat de sfaturi și consiliere psihologică,de Protecția Copilului,de suferințe și umilințe ,jigniri și lovituri.Vreau o viața normală pe care visez să o am când termin facultatea.”
Pentru Narcis viața a fost crudă.La 19 ani a fugit din orfelinat să își cunoască părinții.Mare ia fost mirarea când a aflat că mai are 11 frați.Atunci și-a pus întrebarea: “De ce tocmai eu?De ce m-a abandonat ca pe un câine,oare nu aveam și eu loc langa frații mei?”
   Dezamagit de ce a gasit în casa mamei lui,a preferat orfelinatul.S-a întors în lumea în care a crescut.A fost o lovitura prea dura pentru el,doar că acest lucru l-a ambiționat să urmeze o școală.Faptul că un copil orfan este student înseamna mult,în tara în care orfelinatele sunt mașini de alterat comportamentele sufletelor nevinovate.
   “Copii care stau în centrele de plasament numai au nicio șansa.Eu simt că viitorul meu va fi foarte greu,dacă nu termin facultatea nu pot să fac nimic.Cred că dacă nu ai pe cineva să te susțină mental,financiar,nu ai nicio șansă să reusesti.Sunt foarte mulți copii care renunță pentru că nu au pe cineva care să-i încurajeze,să le spună “Esti bun!”.Eu imi doresc să lucrez în asistența socială și sper să reușesc.”

“Vreau să îmi fac un viitor și știu că doar dacă fac facultatea reușesc”


   M-am întrebat de ce acest copil nu se îndepartează de domeniul în care a crescut.De ce tocmai asistență socială,ca să retrăiască toate momentele petrecute acolo? Dar am primit și răspunsul: “Am ales asistență socială nu ca să retrăiesc momentele neplăcute,ci ca să am grijă să nu trăiască ceilalti copii ce am trăit,să nu se trezească in miez de noapte speriati ca au avut un cosmar si sa nu fie nimeni langa ei sa ii sarute pe frunte,să nu ia bătaie de la copii mai mari,să nu muncească in locul îngrijitorilor și să nu fie sclavi în casa lor.Suntem orfani,nu e vina noastră.Nu trebuie să fim noi pedepsiți pentru greșelile celor mari.”
   La o vârstă atat de fragedă,el vrea să lupte cu lumea întreagă,din cauza celor care i-au rapit copilăria.Vrea să le ofere un viitor mai bun sufletelor abandonate,și știe că poate face acest lucru doar cu ajutorul studiilor.
   “Pentru mine studenția este un lucru magic,dar și greu.Sunt colegi care râd de mine și acum,care încearcă să mă descurajeze dar eu merg mai departe.Sunt obișnuit cu răutățile lor.Nu vreau să renunț la facultate pentru că este singurul lucru frumos de care am avut parte în viața”.
   În prezent student în anul II, se intreaba ce se va întampla la anul,când va încheia studiile.Depășind limita de vârstă,nu va mai putea rămâne în Centrul de Plasament și va fi aruncat în stradă fără milă..
   Deși este un loc parcă uitat de lume, acolo sunt vieți omenești, sunt copii nedoriți de familiile lor. Părinții, dacă pot fi numiți astfel, și-au părăsit copiii în speranța că cineva le va putea oferi ceva mai bun. Dar, oare ce poate fi mai bun decât o mama care te saruta dulce pe frunte și un tata care te îmbrățișează?