Iubeste-ma inca...

Nu ma lasa singura.Am inca nevoie de tine.Chiar daca intunericul a fost invins de zi.Chiar daca orele indica sosirea momentului despartirii noastre, chiar daca lumina soarelui se raspandeste pe cearsaful din patul nostru si marea te cheama, eu te vreau inca aici cu mine, iubitul meu...

Aici, alaturi de inima mea.Aici, cu capul sprijinit pe umarul meu.Aici, sa respiri parfumul pielii mele.Avem doar clipa asta sa stam impreuna pana cand nesiguranta ne va ajunge si ne vom desparti.Nu ma intereseaza ce se va intampla dupa...ce  posedam este ACUM. Ce sa facem cu maine, daca in azi este tot ceea ce ne dorim??? Tine-ma strans in acest moment, iubitul meu...tot ceea ce urmeaza dupa poate sa astepte.Nu pleca.Ramai si incalzete-ma in bratele tale.

O ciocarlie deja canta,salutand ziua care urmeaza sa ne desparta.O noua zi care ne va duce departe unul de celalalt fara sa ne promita ca ne vom mai intalni vreodata.

Pasii pe care ii vom face cand vom abandona acest vis, aceasta ora de iubire,vor urma o distanta de netrecut intre corpurile noastre, dar nu si intre inimile noastre, pentru ca nimeni si nimic nu va putea distruge o legatura asa stransa ca a noastra.

Tu vei pleca...eu voi ramane aici, asteptandu-te,cercetand zi dupa zi marea pentru a vedea daca mi te va aduce inapoi.

Ca va fi pentru un minut, ca va fi pentru toata viata, ca va fi pentru o eternitate, iubitul meu, ma vei gasi asteptandu'te , visand la plaja pe care ne'am sarutat prima data.

Dar acum nu vreau sa ma gandesc la despartirea noastra, acum vreau doar sa dorm langa tine.Langa corpul tau parfumat.In bratele tale care sunt singurul meu loc sigur.Alaturi de tine, care esti oceanul meu, esti viata mea,esti TOTUL...

Inca o ora, iubitul meu...doar o ora...IUBESTE-MA inca...!

ESTI TU..VISUL MEU CEL MAI FRUMOS...

Da-mi mainile!Nu pleca!Am incercat sa te las afara din gandurile mele dar inima striga prea tare din cauza durerii pe care i-o cauzeaza absenta ta pentru a putea-o ignora si a o supune la tacere.

Am nevoie de tine!Am nevoie sa te simt aproape cand golul din inima mea ma face sa cad in intunericul temerilor mele si picioarele mele merg pe marginea prapastiei.

De prea multe ori am tremurat de frig departe de imbratisarea ta, de prea multe ori am simtit nevoia de a ma abandona in bratele tale si de a inceta sa ma mai simt rau.

De prea multe ori am plans ascunzadu-ma sub cearsaful de pe patul meu pana adormeam si te visam din nou.

''Acum ca esti din nou langa mine nu vreau sa dispari ca visurile care se dizolva cand ma trezesc.

Rezeama'ti capul pe umarul meu si ramai asa, in liniste, fara sa spui nimic.Imi este de ajuns sa te am langa mine. Imi este de ajuns sa te mangai si sa te pot respira in timp ce lumea se trezeste si noi ramanem inchisi in acest vis in amurgul diminetii.

Nu vreau sa te vad suparat.Chipul tau este atat de frumos cand zambesti.

Acum este totul trecut, totul sfarsit.Sa nu mai lasam resentimentele sa degradeze iubirea noastra.

Dormi iubitu meu, dormi si nu te trezi in timp ce eu iti conturez micutele riduri din jurul ochilor cu degetele mele.

Dormi iubitul meu!...si da'mi mainile!Da-mi mainile si pastreaza-ma cu tine!Iti apartin.Imi apartii.Esti tu...VISUL MEU CEL MAI FRUMOS!...''

Contra la discriminaztione degli neri i zingari.

Cos'hai da guardarmi così? Sono il figlio de un UOMO . Un UOMO come lo sei tu. Un UOMO con un cuore che batte. Un UOMO che piange. Un UOMO che soffre. Un UOMO che ama. Un UOMO che spera.

Cosa vedi in me? Un animale? Un alieno? Un mostro orrendo?

Ti faccio paura solo perché il colore della mia pelle non è come il tuo? Non riesci a guardare nei miei occhi perché ciò che ci leggeresti metterebbe a nudo la tua coscienza e ti sentiresti colpevole per quello che mi hai fatto?

Dove eri mentre tendevo la mia mano verso la tua e ti chiedevo d'aiutarmi? Dove eri mentre mia famiglia  e miei amici morivano di sete a bordo di quel gommone su cui galleggiavano le speranze di altri UOMINI che, come me, si auspicavano una vita migliore?

Dove eri mentre t'imploravo d'accoglierci e non lasciarci al nostro triste destino? Dove eri mentre mi coprivo gli occhi con le mani e pregavo DIO che tu avessi pietà di noi?

Hai voltato il volto dalla parte opposta alla mia. Hai preferito continuare a guardare alla tua bella vita, evitando alla tua vista qualcosa che avrebbe potuto farti stare male ed hai finto che noi non esistessimo.

Hai finto che la nostra morte fosse un gioco, perché le nostre vite, secondo te, valgono meno di quelle della gente che ha lo stesso colore della tua pelle.

Ed anche adesso che il mare sta vomitando il corpo senza vita dei miei compagni, continui a darmi a dosso e a trattarmi peggio di un animale.

E se, un giorno, ci fossi tu al mio posto?...