Vreau sa scriu.Din nou. Ca atunci cand eram mica si scriam rauri de cuvinte in jurnalele mele 'secrete'. Scriu pentru a ma intelege.Pentru a intelege trecutul meu.Dar si prezentul. Dar si pentru a intelege inca unde trebuie sa merg. Nu ma invinuiti daca imi scriu viata intr'un blog...nu este mania protagonismului...dor vointa de a povesti celor care vor sa auda , si in acelasi timp sa povestesc fara a fi judecata.
Corabia vietii mele a abandonat in sfarsit ruta traversata de furtuni si valuri si si'a pregatit o mare calma , sub un cer favorizat de claritate si cu un curcubeu la orizont.
Iata ca am reusit intr'un final sa imi pun toata cartile pe masa si sa ii cer nota celui care imi apartine.
Iata ca am realizat obtinerea seninatatii 'interioare', in pofida faptului ca raman unele intrebari fara raspuns, dar sunt constienta ca am si eu am dreptul la 'bucatica' mea de fericire si intentionez sa fac totul pentru a o obtine.
Iata ca imi dau seama ca sunt pe treapta de a ma ingriji pe mine insami , de a nu avea nevoie de niemni, de a nu depinde psihologic de nimeni.
Este o senzatie frumoasa. E o constientizare , aceasta vointa. Este un lucru ce tine de obtinere, de irevocabilitate.Este un sentiment care nu va fi maturat de adierea vantului , ci care va ramane inca la bordul corabiei mele precum o frunza ramate atasata in copac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu